Geodezia – ştiinţa ce se ocupă cu determinarea formei şi dimensiunilor globului pământesc în ansamblul lui sau pe porţiuni.
Topografia – este tehnica de ridicare propriu-zisă, intensivă, a terenurilor cu detaliile ce le conţin, ridicarea bazându-se pe punctele reţelei geodezice.
Cadastru – este un sistem de evidenţă şi inventariere a tuturor bunurilor imobile (terenuri şi/sau construcţii).
Cadastrul funciar – înseamnă consemnarea şi descrierea tuturor imobilelor şi reprezentarea lor pe hărţi, precum şi evidenţa schimbărilor ce se produc în cursul timpului în elementele lui care îl alcătuiesc. Cadastrul conţine informaţii multiple care sunt folosite în sectoare ale activităţii economice, tehnice, sociale, juridice şi culturale.
OCPI – Oficiul de cadastru si publicitate imobiliara
ANCPI – Agentia nationala de cadastru si publicitate imobilia
Lanul – cuprinde una sau mai multe tarlale, delimitate natural.
Tarlaua – este o unitate teritorială, se exprimă printr-o denumire de loc şi nu are întotdeauna limite naturale ce se pot reproduce pe hartă şi servesc calculării şi verificării pe suprafeţe mai mici.
Parcelă – suprafaţa de teren situată într-o unitate administrativ-teritorială pe un amplasament bine stabilit, având o singură categorie de folosinţă şi aparţinând unui proprietar sau mai multor proprietari.
Parcelare – împărţirea suprafeţelor de teren şi determinarea dimensiunilor caracteristice ale suprafeţelor obţinute, calculul poziţiei punctelor necesare delimitării.
Harta – este o reprezentare a unei suprafeţe de teren la o scara redusă.
Planul – este o reprezentare la scara mare, adica se reprezintă o suprafaţă mica dar pentru care se ofera multe detalii din teren.
Cartea funciară – este un registru public destinat la evidenţierea datelor referitoare la imobile şi la anumite inscripţiuni, prin care drepturile reale asupra imobilelor iau naştere sau încetează.
Intabularea – este înscrierea prin care se realizează definitiv, de la data înregistrării cererii, tranferarea, constituirea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar.
Drept real – dreptul absolut, pe care titularul îl exercită direct asupra bunului, fără a fi necesară intervenţia altor persoane.
Înscrierea provizorie – transferarea, constituirea, modificarea sau stingerea dreptului real imobiliar se face numai sub condiţiunea justificării, necesitând proceduri ulterioare.
Trasarea – înseamnă marcarea pe teren a punctelor determinate, prin întocmirea unui proiect de execuţie.
Nivelmentul – înseamna determinarea înălţimii unor puncte din teren şi reprezentarea relifului pe suprafeţe plane sau pe anumite direcţii.
Construcţie – o proprietate sau o parte dintr-o proprietate construită cu o utilizare exactă pentru proprietar sau proprietari, având o adresă.
Corp de clădire – parte componentă a unei clădiri, delimitată fie de intrarea separată în ea, fie de regimul diferit de înălţime sau de arhitectura constructivă.
Categorie de folosinţă a terenului – este o caracterizare codificată din punct de vedere al destinaţiei terenului, în funcţie de scopul pentru care este utilizat: agricol, silvic, construcţii, căi de comunicaţii, exploatare minieră etc.
Delimitarea cadastrală a unitătii administrativ-teritoriale – parcurgerea întregului traseu al hotarului unităţii administrativ- teritoriale, stabilirea punctelor de hotar caracteristice pe linia de hotar sau pe limita intravilanului şi marcarea lor cu borne, determinarea coordonatelor acestora, întocmirea actelor şi documentaţiei tehnice de delimitare.
Fond funciar – totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlurile pe baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public, ori privat din care fac parte.
Imobil– parcelă de teren cu sau fără constructii.
Intravilanul unitătii administrativ-teritoriale – partea din unitatea administrativ-teritorială, legal delimitată, destinată construirii şi locuirii.
Extravilanul unitătii administrativ-teritoriale – partea din unitatea administrativ-teritorială cuprinsă în afara intravilanului, delimitată cadastral potrivit legii.
Plan topografic – reprezentare convenţională, în plan, analogică (pe hârtie) sau digitală (pe CD, DVD etc.), a unei suprafeţe de teren, într-o proiecţie cartografică şi într-un sistem de referinţă. În România planul topografic se întocmeşte în Sistemul de proiecţie Stereografic 1970 şi în Sistemul de referinţă Marea Neagră 1975.
Plan cadastral de bază – plan tematic întocmit pentru nevoile cadastrului general, pe care sunt redate detaliat, poziţia şi numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate şi parcelelor, categoriile de folosinţă a terenurilor şi construcţiile permanente.
Punctul geodezic (PG) – elementul din reţeaua geodezică materializat în teren, poziţionat prin coordonate, în sistemele de referinţă oficiale, inventariat după număr/denumire şi cu fişă de descriere.
Sector cadastral – diviziune tehnică cadastrală a unităţii administrativ-teritoriale, delimitată de detalii fixe din teren (căi de comunicaţie, ape, diguri, etc.), care nu suferă modificări curente şi care cuprinde mai multe bunuri imobile.
Schiţa corpului de proprietate – documentul grafic ce se întocmeşte împreună cu fişa corpului de proprietate, la o scară convenabilă, pe care se înscriu datele de poziţionare şi de identificare a corpului de proprietate, categoriile de folosinţă a parcelelor, construcţiile şi vecinătăţile acestora.